dubă

română

Etimologie

Din sârbocroată dubak.

Pronunție

  • AFI: /'du.bə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dubă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dubă dube
Articulat duba dubele
Genitiv-Dativ dubei dubelor
Vocativ dubă dubelor
  1. autodubă.
  2. vehicul închis, prevăzut cu ferestruici și gratii, cu care se transportă deținuții.
  3. (fig.) pușcărie, temniță.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din ucraineană дуб (dub) „stejar, luntre”, rusă дубка (dubka) „șalupă de stejar”.

Substantiv


Declinarea substantivului
dubă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dubă dube
Articulat duba dubele
Genitiv-Dativ dubei dubelor
Vocativ dubă dubelor
  1. luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit.
  2. putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.