tanant

română

Etimologie

Din franceză tannant.

Pronunție

  • AFI: /ta'nant/


Substantiv


Declinarea substantivului
tanant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tanant tananți
Articulat tanantul tananții
Genitiv-Dativ tanantului tananților
Vocativ tanantule tananților
  1. substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; (p.ext.) materie primă naturală care conține o astfel de substanță.
  2. (adjectival)
    Material tanant


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.