drupă
| Vezi și : drupa |
română
Etimologie
Din franceză drupe < latină drūpa. Provine din greacă antică δρύππᾱ (druppā).
Pronunție
- AFI: /'dru.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului drupă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | drupă | drupe |
| Articulat | drupa | drupele |
| Genitiv-Dativ | drupei | drupelor |
| Vocativ | drupă, drupo | drupelor |
- (bot.) tip de fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure.
Cuvinte apropiate
- drupacee
- drupeolă
Vezi și
Traduceri
fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.