curmală

română

Etimologie

Din turcă kurma (astezi hurma), prin intermediul neogreacă ϰουρμάς (kourmás) (astezi χουρμάς). Singularul normal, curma, a fost înlocuit de un singular analogic, format pe baza pluralului curmale.

Pronunție

  • AFI: /kur'ma.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
curmală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curmală curmale
Articulat curmala curmalele
Genitiv-Dativ curmalei curmalelor
Vocativ ' '
  1. fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut.
    Curmala este fructul curmalului.

Sinonime

  • (bot.) (înv.) finică

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.