drăcoaică

română

Etimologie

Din drac + sufixul -oaică.

Pronunție

  • AFI: /drəˈko̯aj.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
drăcoaică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drăcoaică drăcoaice
Articulat drăcoaica drăcoaicele
Genitiv-Dativ drăcoaicei drăcoaicelor
Vocativ drăcoaică drăcoaicelor
  1. ființă imaginară de sex feminin, considerată (ca și dracul) drept întruchipare a spiritului rău.
  2. (fig.) femeie sau fată rea, plină de păcate, crudă; (în special) fată sau femeie tânără, vioaie, isteață, ispititoare, care se ține de pozne; diavoliță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.