domniță

română

Etimologie

Din doamnă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /dom'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
domniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ domniță domnițe
Articulat domnița domnițele
Genitiv-Dativ domniței domnițelor
Vocativ domniță domnițelor
  1. fiică (sau soție) de domn; prințesă.
  2. (poetic și fam.) termen cu care un bărbat se adresează unei femei tinere.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.