omite

română

Etimologie

Din latină omittere.

Pronunție

AFI: /o'mi.te/

Verb

Conjugarea verbului omite
Infinitiv	a omite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	omit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să omită
Participiu	omis
Conjugare	III

(v.tranz.) a lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, făcut, spus etc.).
A omite o parte din text.

A omite o literă la culesul unui text.

N-a omis nimic din câte știa că i-ar face plăcere.

Te rog să nu omiți nici un element semnificativ.

Sinonime

sări; scăpa, (fig.) mânca; ignora, neglija, nesocoti, uita, (latinism rar) pretera

Cuvinte derivate

omis
omisibil
omisibilitate
omisiune, omisie
omisiv
omitere

Traduceri

a lăsa la o parte în mod voit

cehă: vynechat (čeština)
chineză: 省略 (中文) (shěnglüè)
engleză: omit (English)
finlandeză: jättää pois (suomi)
franceză: omettre (français)
germană: weglassen (Deutsch), auslassen (Deutsch)
greacă: παραλείπω (Ελληνικά) (paraleípo)
italiană: omettere (italiano)
maghiară: kihagy (magyar)

neerlandeză: weglaten (Nederlands)
poloneză: pomijać (polski)
portugheză: omitir (português)
rusă: пропускать (русский) (propuskat'), не включать (русский) (vključat')
sârbă: изоставити (српски / srpski) (izostaviti)
spaniolă: omitir (español)
suedeză: utelämna (svenska)
turcă: atlamak (Türkçe), bırakmak (Türkçe); yapmamak (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.