dominantă

română

Etimologie

Din dominant.

Pronunție

  • AFI: /do.mi'nan.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dominantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dominantă dominante
Articulat dominanta dominantele
Genitiv-Dativ dominantei dominantelor
Vocativ dominanto dominantelor
  1. trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc.
  2. (muz.) treapta a cincea a modului major și a modului minor; acord compus pe această treaptă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.