major
română
Etimologie
Din franceză majeur.
Pronunție
- AFI: /ma'ʒor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului major | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | major | majori |
| Feminin | majoră | majore |
| Neutru | major | majore |
- (despre oameni) care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile și politice depline.
- foarte important, principal.
Cuvinte compuse
- termen major
- premisă majoră
- sergent major
- plutonier major
- gamă majoră, mod major
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.