dentiție

română

Variante

Etimologie

Din franceză dentition < latină dentitio, dentitionis.

Pronunție

  • AFI: /den'ti.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
dentiție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dentiție dentiții
Articulat dentiția dentițiile
Genitiv-Dativ dentiției dentițiilor
Vocativ dentiție dentițiilor
  1. totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar.
    Dentiție de carnivor.
  2. proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere.
    Dentiție întârziată.
  3. modul în care sunt așezați dinții.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.