dentiță

română

Confer dinte.

Declinarea substantivului dentiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dentiță	dentițe
Articulat	dentița	dentițele
Genitiv-Dativ	dentiței	dentițelor
Vocativ	dentiță	dentițelor

(bot.) (reg.) cârligior, dentică, dențică, doi-dinți, iarbă-roșie, (Transilv.) păduchi-de-țigan (pl.)

plantă; floare

azeră: üçbölümlü yatıqqanqal (azərbaycanca)
cehă: dvouzubec trojdílný (čeština)
daneză: fliget brøndsel (dansk)
engleză: three-lobe beggarticks (English), three-part beggarticks (English), leafy-bracted beggarticks (English), trifid bur-marigold (English)
estoniană: kolmisruse (eesti)
finlandeză: tummarusokki (suomi)
franceză: bident tripartite (français) m., bident à feuilles tripartites (français) m.
germană: Dreiteilige Zweizahn (Deutsch) m.
italiană: forbicina comune (italiano) f.

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.