dințură

română

Etimologie

Din dinte + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /din'ʦu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dințură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dințură dințuri
Articulat dințura dințurile
Genitiv-Dativ dințurii dințurilor
Vocativ dințură dințurilor
  1. plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.