dantură

română

Etimologie

Din franceză denture.

Pronunție

  • AFI: /dan'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dantură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dantură danturi
Articulat dantura danturile
Genitiv-Dativ danturii danturilor
Vocativ dantură danturilor
  1. totalitatea dinților unei persoane; (p.ext.) felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție.
  2. ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.