dantura

română

Etimologie

Din dantură.

Pronunție

  • AFI: /dan.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
dantura
Infinitiv a dantura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 danturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să dantureze
Participiu danturat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.