danturare

română

Etimologie

Din a dantura.

Pronunție

  • AFI: /dan.tu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
danturare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ danturare danturări
Articulat danturarea danturările
Genitiv-Dativ danturării danturărilor
Vocativ danturare danturărilor
  1. acțiunea de a dantura și rezultatul ei; tăiere la freză a dinților unei roți.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.