dințar

română

Etimologie

Din dinte + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /din'ʦar/


Substantiv


Declinarea substantivului
dințar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dințar dințare
Articulat dințarul dințarele
Genitiv-Dativ dințarului dințarelor
Vocativ dințarule dințarelor
  1. unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui.
  2. grătar în dreptul scocului morii.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.