dambla

română

Etimologie

Din turcă dambla.

Pronunție

  • AFI: /damˈbla/


Substantiv


Declinarea substantivului
dambla
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dambla damblale
Articulat damblaua damblalele
Genitiv-Dativ damblalei damblalelor
Vocativ dambla damblalelor
  1. (pop.) apoplexie, paralizie.
  2. acces de furie, năbădăi.
  3. (fig.) (fam.) chef, poftă, pasiune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.