cumula
română
Etimologie
Din franceză cumuler.
Pronunție
- AFI: /ku.mu'la/
Verb
| Conjugarea verbului cumula | |
| Infinitiv | a cumula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cumulez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cumuleze |
| Participiu | cumulat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a deține în același timp mai multe funcții sau atribuții (remunerate).
- (v.tranz.) a face un singur tot din două sau mai multe situații, sume de bani etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.