cuțitoaie

română

Etimologie

Din cuțit + sufixul -oaie.

Pronunție

  • AFI: /ku.ʦiˈto̯a.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuțitoaie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuțitoaie cuțitoaie
Articulat cuțitoaia cuțitoaiele
Genitiv-Dativ cuțitoaiei cuțitoaielor
Vocativ cuțitoaie cuțitoaielor
  1. instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit.
  2. unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.