cuțitar

română

Etimologie

Din cuțit + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ku.ʦi'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuțitar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuțitar cuțitari
Articulat cuțitarul cuțitarii
Genitiv-Dativ cuțitarului cuțitarilor
Vocativ cuțitarule cuțitarilor
  1. persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat.
  2. (fam.) scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.