cronică

română

Etimologie

Din latină chronica, franceză chronique.

Pronunție

  • AFI: /'kro.ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cronică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cronică cronici
Articulat cronica cronicile
Genitiv-Dativ cronicii cronicilor
Vocativ cronică cronicilor
  1. lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic.
  2. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate.
  3. scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.