cornac

română

Etimologie

Din franceză cornac.

Pronunție

  • AFI: /kor'nak/


Substantiv


Declinarea substantivului
cornac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cornac cornaci
Articulat cornacul cornacii
Genitiv-Dativ cornacului cornacilor
Vocativ cornacule cornacilor
  1. persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, (p.ext.), alte animale.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.