croitor

română

Etimologie

Din a croi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /kro.iˈtor/


Substantiv


Declinarea substantivului
croitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ croitor croitori
Articulat croitorul croitorii
Genitiv-Dativ croitorului croitorilor
Vocativ croitorule croitorilor
  1. meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine.
  2. insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo).
  3. mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.