coasă

română

Etimologie

Din slavă (veche) kosa.

Pronunție

  • AFI: /ˈko̯a.sə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coasă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coasă coase
Articulat coasa coasele
Genitiv-Dativ coasei coaselor
Vocativ coasă coaselor
  1. unealtă agricolă compusă dintr-o lamă metalică cu vârf curbat fixată pe o coadă lungă, folosită la cosit.
  2. acțiunea de a cosi; timpul când se cosește.
  3. recoltă de plante erbacee cosite.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din coase.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru coase.
  2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru coase.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.