credulitate
română
Etimologie
Din franceză crédulité < latină credulitas, -atis.
Pronunție
- AFI: /kre.du.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului credulitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | credulitate | invariabil |
| Articulat | credulitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | credulității | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape.
- E de-o credulitate dezarmantă.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- crede
- credere
- credibil
- incredibil
Traduceri
însușirea de a fi credul
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.