candoare
română
Etimologie
Din franceză candeur < latină candor, -oris.
Pronunție
- AFI: /kan'do̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului candoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | candoare | candoarea |
| Articulat | candori | candorile |
| Genitiv-Dativ | candorii | candorilor |
| Vocativ | ' | ' |
- curățenie sufletească.
- (peior.) naivitate, prostie.
- ingenuitate.
Sinonime
- 1: inocență
- 3: ingenuitate
Antonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.