prostie

română

Etimologie

Din prost + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /pros'ti.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
prostie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prostie prostii
Articulat prostia prostiile
Genitiv-Dativ prostiei prostiilor
Vocativ prostie prostiilor
  1. starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare.
  2. vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.