credul
română
Etimologie
Din franceză crédule < latină credulus.
Pronunție
- AFI: /kre'dul/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului credul | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | credul | creduli |
| Feminin | credulă | credule |
| Neutru | credul | credule |
- care crede prea ușor, fără a cerceta mai de aproape, care se încrede lesne în cineva sau în ceva.
- O ființă credulă.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
care crede cu ușurință orice
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.