covată

română

Etimologie

Din turcă kovata, kuvata.

Pronunție

  • AFI: /ko'va.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
covată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ covată coveți
Articulat covata covețile
Genitiv-Dativ coveții coveților
Vocativ covată coveților
  1. (reg.) albie.
  2. ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului.
  3. vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.