covățică

română

Etimologie

Din covată + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /ko.və'ʦi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
covățică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ covățică covățele
Articulat covățica covățelele
Genitiv-Dativ covățelei covățelelor
Vocativ covățică covățelelor
  1. diminutiv al lui covată.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.