cotoc
română
Etimologie
Din slavă (veche) kotŭka („pisică”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 77), sau mai probabil din slavă (veche) kotŭ („pisică”); cu sufixul -oc.
Cu alt sufix s-a format cotoi, s. m. („motan; traversă; mâner de ferăstrău”; argou, „crai”), cuvânt mai folosit decât cel anterior (după Pușcariu, Dacor., III, 1091; DAR; și Pușcariu, Lr., 281, de la *cătoi > latină cattus, cu influența slavă).
Pronunție
- AFI: /koˈtok/
Substantiv
| Declinarea substantivului cotoc | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cotoc | cotoci |
| Articulat | cotocul | cotocii |
| Genitiv-Dativ | cotocului | cotocilor |
| Vocativ | cotocule | cotocilor |
- (pop.) cotoi.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.