cocoța
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ko.koˈʦa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) cocoța | |
| Infinitiv | a (se) cocoța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) cocoțez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) cocoțeze |
| Participiu | cocoțat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) urca pe ceva, a (se) așeza pe un loc mai ridicat.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a promova într-un post sau la o situație nemeritată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.