cosmos

română

Etimologie

Din franceză cosmos < greacă antică κόσμος (kosmos). Confer italiană cosmo.

Pronunție

  • AFI: /'kos.mos/


Substantiv


Declinarea substantivului
cosmos
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cosmos -
Articulat cosmosul -
Genitiv-Dativ cosmosului -
Vocativ ' '
  1. spațiu cosmic.
  2. (la grecii antici) universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe




engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie < greacă antică κόσμος (kosmos).

Pronunție

  • AFI: /ˈkɒzməs/
  • AFI: /ˈkɒzmoʊs/


Substantiv

cosmos, nenumărabil

  1. cosmos

Sinonime

  • universe

Cuvinte derivate

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din greacă antică κόσμος (kosmos).

Pronunție

  • AFI: /kɔs.mɔs/ pl. /kɔs.mɔs/


Substantiv

cosmos m., cosmos pl.

  1. cosmos

Sinonime

Antonime

  • microcosme

Cuvinte derivate

  • cosmique
  • cosmonaute

Cuvinte apropiate

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.