haos

română

Variante

Etimologie

Din franceză, latină chaos.

Pronunție

  • AFI: /ˈha.os/


Substantiv


Declinarea substantivului
haos
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ haos haosuri
Articulat haosul haosurile
Genitiv-Dativ haosului haosurilor
Vocativ haosule haosurilor
  1. stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) spațiu nemărginit, cufundat în beznă și umplut de „neguri”, în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei.
  2. personificare a acestui spațiu nemărginit sub forma unei divinități.
  3. stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.