cornuț

Vezi și : cornut

română

Etimologie

Din corn + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /kor'nuʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cornuț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cornuț cornuți
Articulat cornuțul cornuții
Genitiv-Dativ cornuțului cornuților
Vocativ cornuțule cornuților
  1. (bot.) (Cerastium alpinum) plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice.
  2. (bot.) (Cerastium arvense) plantă erbacee cu flori albe.

Sinonime

  • 2: (bot.) (reg.) canariță

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.