cornișor

română

Etimologie

Din corn + sufixul -ișor.

Pronunție

  • AFI: /kor.ni'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cornișor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cornișor cornișoare
Articulat cornișorul cornișoarele
Genitiv-Dativ cornișorului cornișoarelor
Vocativ cornișorule cornișoarelor
  1. (bot.) brăduț.
  2. (bot.) (Lycopodium annotinum) mică plantă erbacee de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze lanceolate, fin dințate și cu spice terminale.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.