brăduț

română

Etimologie

Din brad + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /brə'duʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
brăduț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brăduț brăduți
Articulat brăduțul brăduții
Genitiv-Dativ brăduțului brăduților
Vocativ brăduțule brăduților
  1. diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.