conifer

română

Etimologie

Din franceză conifère < latină conifer.

Pronunție

  • AFI: /ko.ni'fer/


Substantiv


Declinarea substantivului
conifer
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conifer conifere
Articulat coniferul coniferele
Genitiv-Dativ coniferului coniferelor
Vocativ coniferule coniferelor
  1. (bot.) (la pl.) ordin de arbori cu canale secretoare de rășină, cu frunze (aproape totdeauna) persistente, în formă de ace sau de solzi, cu flori unisexuate, conice și cu semințe aripate; (și la sg.) arbore sau arbust care face parte din acest ordin.

Cuvinte derivate

  • coniferină

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.