concrețiune

română

Etimologie

Din franceză concrétion < latină concretio, concretionis.

Pronunție

  • AFI: /kon.kre.ʦiˈu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
concrețiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ concrețiune concrețiuni
Articulat concrețiunea concrețiunile
Genitiv-Dativ concrețiunii concrețiunilor
Vocativ concrețiune concrețiunilor
  1. agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.