conăcar
română
Etimologie
Confer colăcar.
Pronunție
- AFI: /ko.nə'kar/
Substantiv
| Declinarea substantivului conăcar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conăcar | conăcari |
| Articulat | conăcarul | conăcarii |
| Genitiv-Dativ | conăcarului | conăcarilor |
| Vocativ | conăcarule | conăcarilor |
- (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.