colăcar

română

Variante

Etimologie

Din colac + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ko.lə'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
colăcar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colăcar colăcari
Articulat colăcarul colăcarii
Genitiv-Dativ colăcarului colăcarilor
Vocativ colăcarule colăcarilor
  1. (pop.) fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.