colăcări

română

Etimologie

Din colăcar.

Pronunție

  • AFI: /ko.lə.kə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
colăcări
Infinitiv a colăcări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 colăcăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să colăcărească
Participiu colăcărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop.) a rosti orația de nuntà (în calitate de colăcar).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.