comenduire

română

Etimologie

Din comendui (ieșit din uz „a comanda” < comendie < poloneză komenda).

Pronunție

  • AFI: /ko.men.du'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
comenduire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comenduire comenduiri
Articulat comenduirea comenduirile
Genitiv-Dativ comenduirii comenduirilor
Vocativ comenduire comenduirilor
  1. organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc.
  2. local în care își are sediul un asemenea organ militar.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.