comandor

română

Etimologie

Din franceză commandeur.

Pronunție

  • AFI: /ko.man'dor/


Substantiv


Declinarea substantivului
comandor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comandor comandori
Articulat comandorul comandorii
Genitiv-Dativ comandorului comandorilor
Vocativ comandorule comandorilor
  1. grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad.
  2. rang în ierarhia unor decorații militare și civile.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.