colonel
română
Etimologie
Din franceză colonel.
Pronunție
- AFI: /ko.lo'nel/
Substantiv
| Declinarea substantivului colonel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colonel | colonei |
| Articulat | colonelul | coloneii |
| Genitiv-Dativ | colonelului | coloneilor |
| Vocativ | colonelule | coloneilor |
- grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- locotenent-colonel
- general-locotenent
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din germană Kolonel.
Substantiv
- corp de literă de șapte puncte tipografice.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.