ciumăfaie

română

Variante

Etimologie

Din ciumă + faie, a cărui a doua parte nu a fost explicată satisfăcător, și care se mai numește, probabil prin etimologie populară, ciuma-fetei.

Cihac, II, 491, pleacă în mod eronat de la maghiară csuda („minune”) și fa („copac”); Diculescu, Elementele, 485 de la cimă, cu sufixul grec ϰαφος (kafos); și DAR sugerează o legătură cu maghiară csudafa („laur”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ciumăfaie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciumăfaie ciumăfaie
Articulat ciumăfaia ciumăfaiele
Genitiv-Dativ ciumăfaiei ciumăfaielor
Vocativ ciumăfaie ciumăfaielor
  1. (bot.) (Datura stramonium) plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur.

Sinonime

  • (bot.) laur, (înv. și reg.) măslag, (reg.) bolândariță, bolânzeală, borciu, cornută, faie, măselar, nebuneală, tătulă, turbare, boii-pruncilor, ciuma-fetei, măr-ghimpos, mărul-porcului

Cuvinte apropiate

Vezi și

  • datura


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.