ciumăfaie
română
Variante
Etimologie
Din ciumă + faie, a cărui a doua parte nu a fost explicată satisfăcător, și care se mai numește, probabil prin etimologie populară, ciuma-fetei.
Cihac, II, 491, pleacă în mod eronat de la maghiară csuda („minune”) și fa („copac”); Diculescu, Elementele, 485 de la cimă, cu sufixul grec ϰαφος (kafos); și DAR sugerează o legătură cu maghiară csudafa („laur”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului ciumăfaie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciumăfaie | ciumăfaie |
| Articulat | ciumăfaia | ciumăfaiele |
| Genitiv-Dativ | ciumăfaiei | ciumăfaielor |
| Vocativ | ciumăfaie | ciumăfaielor |
- (bot.) (Datura stramonium) plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Vezi și
- datura
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.