ciumă

română

Etimologie

Din latină cyma „umflătură”.

Pronunție

  • AFI: /'ʧju.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciumă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciumă ciume
Articulat ciuma ciumele
Genitiv-Dativ ciumei ciumelor
Vocativ ciumă ciumelor
  1. boală infecțioasă și epidemică foarte gravă, caracterizată prin febră mare, diaree, delir, tumefacții ale ganglionilor etc.; pestă.
  2. (fig.) persoană foarte urâtă (și foarte rea).
  3. (fig.) mizerie, năpastă, nenorocire mare.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.