delir

română

Etimologie

Din franceză délire.

Pronunție

  • AFI: /de'lir/


Substantiv


Declinarea substantivului
delir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ delir deliruri
Articulat delirul delirurile
Genitiv-Dativ delirului delirurilor
Vocativ delirule delirurilor
  1. tulburare a conștiinței, manifestată prin halucinații, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc.
  2. (fig.) stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.