chiui

română

Etimologie

Din chiu + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ki.u'i/


Verb


Conjugarea verbului
chiui
Infinitiv a chiui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 chiui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să chiuie
Participiu chiuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli.
  2. (v.intranz.) a spune strigături, a striga chiuituri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.