cască

română

Etimologie

Din franceză casque.

Pronunție

  • AFI: /'kas.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cască
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cască căști
Articulat casca căștile
Genitiv-Dativ căștii căștilor
Vocativ cască căștilor
  1. acoperământ pentru cap, făcut din metal, din piele sau din cauciuc și folosit de militari, de unii sportivi și de unii muncitori pentru protecția capului.
  2. dispozitiv metalic în atelierele de coafat, în forma unei căciuli, folosit la uscatul părului.
  3. dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi, care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.